e bâlci în mine şi-un om ca toţi oamenii se crapă de ziuă de n-am timp să te mai strig pe nume. o ploaie plouă-n mine ca şi când mă iubeşte Dumnezeu prea mult, copacii uzi sunt până ce miros a nuc dar numele nu pot să ţi-l mai curg. e bâlci în ploaie, un… Continue reading dacă într-o zi…

un timp neclintit, peste care-ţi suflu păpădii din pilitura de gânduri netrimise cad ploi care umflă gârla trecând de maluri, cumpănind fântâna între noi, pădure-nfloreşte din nou în ceapa-ciorilor şi timpul e tot neclintire, un braţ spre altădată, rămânem tot frumoşi şi singuri. e loc de ploi acolo, sus în nori.  

am întârziat privind zborul din spatele cuvintelor, aruncate-n vitralii şi ceruri cu păsări, vise cu săruturi. păsări foşnitoare în hârtie creponată, vise metalice motorizate. am întârziat în acelaşi zbor, cu alte cuvinte, învârtite-n ceas. mecanic, păsări, ceruri, un punct şi o virgulă.

bâjbâi în lumina iernii şi de păscut mai e un singur cuvânt, tu. aruncat cât mai departe în mine se topeşte ca un lingou de aur într-un vers. trece viscol prin dezlipirea pădurilor, miroase uscat a cărţi cu poveşti, litere nu se mai scriu şi nici sunete nu se mai aud, în stâna ultimului anotimp,… Continue reading dacă ar fi un singur cuvânt

pe uliţă e întuneric, nu-s străzi în marele oraş şi uşile-s deschise toate, câinii legaţi. în palme-i toată iarna noastră, puţină gheaţă-n geam, colindători printre betoane cuminţi într-un ajun de an. muiată în destine pâinea atârnă grea în traistă, dar nu te las nici de astă dată te prind în glas.

să fi fost zile întregi de când gândeam că lângă tâmpla mea e o alta, şi lângă ea o alta se lipeşte, tâmplă lângă tâmplă, lângă o altă tâmplă gândeai că mă gândesc la tine până mi-am amintit de univers şi până ţi-ai amintit de mine, întocmai când tâmplă lângă tâmplă încercam să ascund boala… Continue reading dacă plus parcă

mestecând în puţina toamnă care a mai rămas, un pas sub reţeaua de păsări din oraş gonite de friguri, vreme să le numeri mi-e necaz. şi urmă de ploaie, ploaie cu praf şi metale. pare că dragostea moare, curge agale în trenuri personale într-un ultim pas, un ceas lăstarii cresc, nici urmă de ploaie, între… Continue reading Dacă dragoste nu e, praf şi metale

  pasul greu, cum să încalți pantoful corect zborul cel mai lin, cu aripile întinse genele îngenuncheate, somn de rândunele mâna ta, căutându-mă printre comori iubirea departe, o pasare care zboară invers fericirea, coboară în trepte spre liniștea vocalei.

liniştea, are un fel nesimţit de subtil de a ne aduce împreună, între copacii înţepeniţi în fier forjat, cu ochii albastru voroneţ ţintim ultima pasăre care pleacă spre ţările calde. împreună, chiar dacă nici nevoie n-avem unul de altul, cu vântul pe umeri, cu umerii goi, cu ochii albastru voroneţ în ferestre liniştea se aude aurind… Continue reading dacă ferestrele ar şopti… cuvinte parcă aurii

ne cheamă mijlocul lui octombrie în părăsire, dincolo de tot ce e fără-nţeles rămân uimită, simplă, eu în amintire e lume nouă, ceaţa se ridică aburindă povestea noastră nu-i piraterie. picură-n fântână plânsul meu straniu strigăt să te ţin de mână, într-o zi cu nebunie ş-un hambar de fericire.