de cate ori mă întreb ce inimă ai? şi cât de puțin doare? când bat crengile în fereastră şi nu sparg nici un geam de atâtea ori universul povestitor deschide o ușă prin care durerea e o nouă șansă prin care femeia ta e creaţă şi bărbatul meu are ochi nou-nouți albaștrii atunci aş vrea… Continue reading ****

aș fi vrut într-o zi să vorbim doi străini pe o bancă, să desfacem împreună portocala din geantă și să ne jucam de-a mama și de-a tata. toate astea dacă nu am fi uitat așa curând limbajul universal al copilăriei. îti amintești între ciulini și urzici cât de mult ne plăceau broboanele roșii din supărarea… Continue reading ***

e toamnă din nou a zecea oară, toamnă temătoare cu ploi infinite, în cer norii umflă penele păsărilor, pe pământ oamenii mişună printre cuvinte şi e tot toamnă ca şi atunci când te-am recunoscut. lacrimile tale uscate încă mă inundă ca apa prefăcută în vin. în cealaltă parte a lumii, la polul meu nord aştepţi… Continue reading **

în toamna arzându-ne verdele inimilor frunză cu frunză e povestea aceasta, povestea cea mai grea. grea ca o piatră care te trage în adâncuri, între coralii inimi tale şi limbile peștilor, între pietrele adevărului şi valuri de emoții. doare mustind a sinceritate, a suflet sângerând pe hârtie. şi dincolo de poezia poveştii, povestea poveștilor e… Continue reading dacă toamna nu-i doar un anotimp, parcă e timp pentru povestea poveștilor

  trandafiri veştejesc în buzele care nu vor să-mi vorbească făcându-ţi inima să bată sub pielea de crin. dacă nu-s cuvinte, nu e nici adio… e doar rătăcire de ani într-un fus orar, rătăcire de gânduri ruginind în câmp printre iarbă şi flori. eu cu freebra şi cu un copil în braţe alerg între două… Continue reading A doua scurtătură între dacă şi parcă

              mergând pe drum nu mai privi în jos, în josul paginii priveşte spre cerul verde de copaci înfloriţi cu păsări acolo unde ai putea întâlni mareea, flux şi reflux al dumnezeului în oameni.  

tremură sufletul de frig, între gânduri care călătoresc ca nebunele între prezent, trecut și viitor. fără hartă, într-o lume a pădurilor și a mlaștinilor. adevărul e că… fără dulcegării ca “te iubesc”, sacrific degeaba mersul pe jos până la cer și înapoi. fără rost bășicile tălpilor dor sub privirile tale. dor de mor, fluturii în… Continue reading Dacă n-ar fi că “te iubesc”

Cei pe care încercăm să ni-i scoatem din cap,  sfârşesc întotdeauna în inimă. Multe aş fi vrut să-ţi mai scriu… despre herghelia mea de cai-nuci şi depre pădurea de îngeri-salcâmi, pe care tu m-ai învăţat să-i iubesc. Despre cum aş fi trăit degeaba, dacă tu nu mi-ai fi spus despre ruga sub stele pentru sclipirea lumii.… Continue reading Dacă aş scrie un scurt mesaj pentru parcă “bunicul meu de la oraş”

și ce dacă te ascunzi? fuga te încetinește pe drum. și ești tot în urma mea, urma picioarelor desculțe, până la mare, marea cadă cu spumă. și ce dacă nu răspunzi? tăcerea ta coace în tot mai tari și mai roșii cuvinte. tic-tac într-o tobă, bum-bum într-un ceas muzica-n timp și dragostea-ntre distanțele noastre. și ce… Continue reading Și ce dacă?

Vrea răsăritul să ne arate, pescărușii-n orizont cum știu să-noate, și privirea unui om care astă noapte, a poposit din plâns în plâns, în șoapte. șoaptele vâjâind peste nimic, o scoică în ureche îi deschid și-o lume din castele de nisip acolo unde a fost odată și un prinț, și-o dragoste cu carul l-a cuprins.… Continue reading Dacă și cu Parcă pe un velier