liniştea,
are un fel nesimţit de subtil
de a ne aduce împreună,
între copacii înţepeniţi în fier forjat,
cu ochii albastru voroneţ
ţintim ultima pasăre care pleacă spre ţările calde.
împreună,
chiar dacă nici nevoie n-avem unul de altul,
cu vântul pe umeri,
cu umerii goi,
cu ochii albastru voroneţ în ferestre
liniştea se aude aurind de departe.