e bâlci în mine şi-un om ca toţi oamenii
se crapă de ziuă
de n-am timp să te mai strig pe nume.
o ploaie plouă-n mine
ca şi când mă iubeşte Dumnezeu prea mult,
copacii uzi sunt până ce miros a nuc
dar numele nu pot să ţi-l mai curg.
e bâlci în ploaie, un bâlci mut
şi cerul mai aproape de pământ.