ne cheamă
mijlocul lui octombrie în părăsire,
dincolo de tot ce e fără-nţeles
rămân uimită,
simplă,
eu în amintire
e lume nouă,
ceaţa se ridică aburindă
povestea noastră nu-i piraterie.
picură-n fântână plânsul meu
straniu strigăt să te ţin de mână,
într-o zi cu nebunie ş-un hambar de fericire.