**

e toamnă din nou a zecea oară,
toamnă temătoare cu ploi infinite,
în cer norii umflă penele păsărilor,
pe pământ oamenii mişună printre cuvinte
şi e tot toamnă ca şi atunci când te-am recunoscut.
lacrimile tale uscate încă mă inundă
ca apa prefăcută în vin.
în cealaltă parte a lumii, la polul meu nord aştepţi
răspunsuri pe care le ştii.
că da!
că sigur că nu!
că da! acum e vremea gândului pe care l-ai avut demult
acum a ajuns pe de-a-ntregul în mine
că sigur că nu vom mai fi niciodată singuri.