****

de cate ori mă întreb ce inimă ai? şi cât de puțin doare?
când bat crengile în fereastră şi nu sparg nici un geam
de atâtea ori universul povestitor deschide o ușă
prin care durerea e o nouă șansă
prin care femeia ta e creaţă şi bărbatul meu are ochi nou-nouți albaștrii
atunci aş vrea să mă sucesc doar ca să iți spun că te iubesc!

dar ce fel de iubire e,
ca un bob de grâu într-un spic mare cât toate pâinile
iubire ca un grăunte de nisip într-o dună cât un întreg deşert
sau o picătură de sânge curgând prin toate corpurile
asta numai el povestitorul știe,
cu inimă şi poezie.