Cei pe care încercăm să ni-i scoatem din cap, sfârşesc întotdeauna în inimă.
Multe aş fi vrut să-ţi mai scriu…
despre herghelia mea de cai-nuci
şi depre pădurea de îngeri-salcâmi,
pe care tu m-ai învăţat să-i iubesc.
Despre cum aş fi trăit degeaba,
dacă tu nu mi-ai fi spus despre ruga sub stele
pentru sclipirea lumii.
Lasă-mă să scriu, bunicule!
despre lucrurile triste,
s-ar putea să fie pentru ultima oară
şi cu viteza unui tren cu cremalieră,
că îmi amintesc şi e nesfârşit de trist,
cum voiam ca tu să fii tânăr
iar eu…
copilul-poet al lui Carême.
Foto: Cleopatra-Lorintiu.net