Vrea răsăritul să ne arate,
pescărușii-n orizont cum știu să-noate,
și privirea unui om care astă noapte,
a poposit din plâns în plâns,
în șoapte.
șoaptele vâjâind peste nimic,
o scoică în ureche îi deschid
și-o lume din castele de nisip
acolo unde a fost odată și un prinț,
și-o dragoste cu carul l-a cuprins.
azi noapte plângea omul fără prinț.