tremură sufletul de frig,
între gânduri care călătoresc ca nebunele între prezent, trecut și viitor.
fără hartă,
într-o lume a pădurilor și a mlaștinilor.
adevărul e că…
fără dulcegării ca “te iubesc”,
sacrific degeaba mersul pe jos până la cer și înapoi.
fără rost bășicile tălpilor dor
sub privirile tale.
dor de mor,
fluturii în nisip
sau se rătăcesc zburând într-un autobuz
printre atâtea urechi și atâția ochi,
nevăzute și neauziți.
fluturii în nisip, cu aripile mele.