Author: poezimi

scurtături dacă pentru parcă

              mergând pe drum nu mai privi în jos, în josul paginii priveşte spre cerul verde de copaci înfloriţi cu păsări acolo unde ai putea întâlni mareea, flux şi reflux al dumnezeului în oameni.  

Dacă n-ar fi că “te iubesc”

tremură sufletul de frig, între gânduri care călătoresc ca nebunele între prezent, trecut și viitor. fără hartă, într-o lume a pădurilor și a mlaștinilor. adevărul e că… fără dulcegării ca “te iubesc”, sacrific degeaba mersul pe jos până la cer și înapoi. fără rost bășicile tălpilor dor sub privirile tale. dor de mor, fluturii în… Continue reading Dacă n-ar fi că “te iubesc”

Dacă aş scrie un scurt mesaj pentru parcă “bunicul meu de la oraş”

Cei pe care încercăm să ni-i scoatem din cap,  sfârşesc întotdeauna în inimă. Multe aş fi vrut să-ţi mai scriu… despre herghelia mea de cai-nuci şi depre pădurea de îngeri-salcâmi, pe care tu m-ai învăţat să-i iubesc. Despre cum aş fi trăit degeaba, dacă tu nu mi-ai fi spus despre ruga sub stele pentru sclipirea lumii.… Continue reading Dacă aş scrie un scurt mesaj pentru parcă “bunicul meu de la oraş”

Și ce dacă?

și ce dacă te ascunzi? fuga te încetinește pe drum. și ești tot în urma mea, urma picioarelor desculțe, până la mare, marea cadă cu spumă. și ce dacă nu răspunzi? tăcerea ta coace în tot mai tari și mai roșii cuvinte. tic-tac într-o tobă, bum-bum într-un ceas muzica-n timp și dragostea-ntre distanțele noastre. și ce… Continue reading Și ce dacă?

Dacă și cu Parcă pe un velier

Vrea răsăritul să ne arate, pescărușii-n orizont cum știu să-noate, și privirea unui om care astă noapte, a poposit din plâns în plâns, în șoapte. șoaptele vâjâind peste nimic, o scoică în ureche îi deschid și-o lume din castele de nisip acolo unde a fost odată și un prinț, și-o dragoste cu carul l-a cuprins.… Continue reading Dacă și cu Parcă pe un velier

Dacă și Parcă binecuvântați

  binecuvântați sunt în cuvinte, cu care plouă peste lumea magică, cu iarba până la lună, vântu-i cu mărăcini și furtuna de păpădii. binecuvântați într-o casă, cu tei la fereastră, în care miroase a Eminescu toată vara. binecuvântați cu porumbei, care desfac fiecare noapte în vis-de-dimineață. binecuvântați împreună într-un deceniu, de albastru când gândesc marea,… Continue reading Dacă și Parcă binecuvântați

Dacă și cu Parcă, la mare, la soare, cu sirenele în bermude…

totul, o imensă oglindire albastră de cer, cu scoici care înregistrează neîncetat sunetul și măsura valurilor. tu, ca de obicei, întâmplător în urma mea, pe nisip. cu ochiul întins pe șezlong, clipești spre mare, spre soare, spre sirenele trecând în bermude. începe împămăntarea din fiecare an și tot ce părea cândva departe, în țările calde, e… Continue reading Dacă și cu Parcă, la mare, la soare, cu sirenele în bermude…

Dacă te-aș aștepta, parcă ar fi de Sânziene…

era vară, cu țigănci umblând din casă în casă după fulgi, moneda de schimb pentru voaluri și dantele, citura fântânii pendula în “da”, da! murele se coceau pe câmp între tractoare și tare cald mai era. erau flori de Sânziene… miroseau discret ca un fulg căzând dintre doi bănuți de aur, de mai sus din… Continue reading Dacă te-aș aștepta, parcă ar fi de Sânziene…