Author: poezimi

pe uliţă e întuneric, nu-s străzi în marele oraş şi uşile-s deschise toate, câinii legaţi. în palme-i toată iarna noastră, puţină gheaţă-n geam, colindători printre betoane cuminţi într-un ajun de an. muiată în destine pâinea atârnă grea în traistă, dar nu te las nici de astă dată te prind în glas.

să fi fost zile întregi de când gândeam că lângă tâmpla mea e o alta, şi lângă ea o alta se lipeşte, tâmplă lângă tâmplă, lângă o altă tâmplă gândeai că mă gândesc la tine până mi-am amintit de univers şi până ţi-ai amintit de mine, întocmai când tâmplă lângă tâmplă încercam să ascund boala… Continue reading dacă plus parcă

mestecând în puţina toamnă care a mai rămas, un pas sub reţeaua de păsări din oraş gonite de friguri, vreme să le numeri mi-e necaz. şi urmă de ploaie, ploaie cu praf şi metale. pare că dragostea moare, curge agale în trenuri personale într-un ultim pas, un ceas lăstarii cresc, nici urmă de ploaie, între… Continue reading Dacă dragoste nu e, praf şi metale

  pasul greu, cum să încalți pantoful corect zborul cel mai lin, cu aripile întinse genele îngenuncheate, somn de rândunele mâna ta, căutându-mă printre comori iubirea departe, o pasare care zboară invers fericirea, coboară în trepte spre liniștea vocalei.

liniştea, are un fel nesimţit de subtil de a ne aduce împreună, între copacii înţepeniţi în fier forjat, cu ochii albastru voroneţ ţintim ultima pasăre care pleacă spre ţările calde. împreună, chiar dacă nici nevoie n-avem unul de altul, cu vântul pe umeri, cu umerii goi, cu ochii albastru voroneţ în ferestre liniştea se aude aurind… Continue reading dacă ferestrele ar şopti… cuvinte parcă aurii

ne cheamă mijlocul lui octombrie în părăsire, dincolo de tot ce e fără-nţeles rămân uimită, simplă, eu în amintire e lume nouă, ceaţa se ridică aburindă povestea noastră nu-i piraterie. picură-n fântână plânsul meu straniu strigăt să te ţin de mână, într-o zi cu nebunie ş-un hambar de fericire.

de cate ori mă întreb ce inimă ai? şi cât de puțin doare? când bat crengile în fereastră şi nu sparg nici un geam de atâtea ori universul povestitor deschide o ușă prin care durerea e o nouă șansă prin care femeia ta e creaţă şi bărbatul meu are ochi nou-nouți albaștrii atunci aş vrea… Continue reading ****

aș fi vrut într-o zi să vorbim doi străini pe o bancă, să desfacem împreună portocala din geantă și să ne jucam de-a mama și de-a tata. toate astea dacă nu am fi uitat așa curând limbajul universal al copilăriei. îti amintești între ciulini și urzici cât de mult ne plăceau broboanele roșii din supărarea… Continue reading ***

e toamnă din nou a zecea oară, toamnă temătoare cu ploi infinite, în cer norii umflă penele păsărilor, pe pământ oamenii mişună printre cuvinte şi e tot toamnă ca şi atunci când te-am recunoscut. lacrimile tale uscate încă mă inundă ca apa prefăcută în vin. în cealaltă parte a lumii, la polul meu nord aştepţi… Continue reading **

în toamna arzându-ne verdele inimilor frunză cu frunză e povestea aceasta, povestea cea mai grea. grea ca o piatră care te trage în adâncuri, între coralii inimi tale şi limbile peștilor, între pietrele adevărului şi valuri de emoții. doare mustind a sinceritate, a suflet sângerând pe hârtie. şi dincolo de poezia poveştii, povestea poveștilor e… Continue reading dacă toamna nu-i doar un anotimp, parcă e timp pentru povestea poveștilor