peștii se uscau sărați sub streșini,
merele-n pod ca embrioni de poame.
ei stăteau priponiți în fața casei,
cu mintea înnourată,
în piept cu un cuib de rândunici,
pururi zburătoare.
și nimic nu mai era de făcut
așteptând să vie o toamnă,
și toamna iar să învie…