vara toată în urme pe nisip,
exilate de valuri
în marea soră a cerurilor.
acum pământul o învârte pe bunica
și mai repede
cu tot ce-i al meu de la străbuni.
și-mi amintesc…
bunica te iubea și ea
ca un copil orfan,
o Papelcuță pieptănată
cu-un Război Mondial.
vinul cel bea era în cinstea ta,
înainte de masă
și zilnic îți mătura curtea
cu umbra corcodușului,
de grindina care se năpustea
cu pește și scoici.
totul o vară, gârla o mare și peștele crez.