cobor…
înăuntrul meu
cât mai aproape de gongul care bate să spargă
suflul aburind toamna-n târziu.
înspre zilele cu ceața amestecată-n magiun,
greu de înțeles dacă te-ai născut la scara 1.
copil sunt
trecând cu viteza zâmbetului până la lactobar,
dintr-o băscuță cu brânză
direct în stele.
de unde lumea se vede
ca o întrecere între oameni și ciori
cu luna mustind între vii.