Bunicul era tractorist.el treiera spicele cum îmi cutreiră gândurile,cu dor și când e rodul copt.Cel mai înalt om din lumea noastră de la Beiuavea o femeie mică și bună ca maică-sa, bună cât era tăcerea lui. Bunicul era și pescar,în plasele lui se prind încă peștii Teleormanului,cu noaptea sclipind.Nu stiu cat il iubeam eu, copil,dar… Continue reading Dealul bisericii

“Iubirea rabdă îndelung, iubirea se dăruie, ea nu invidiază, ea nu se trufește” Corienteni 13:1 Mă zbăteam în pieptul tău,ca un iepure de câmp într-o capcană, Nerăbdătoare să ne pierdem urma.Muzica se oprise de mult timp,dar era arsuzitoare.Norii aliniați pe note,făceau adevărată fiecare neîntamplare. Părea c-aș avea ochii tăi verzi,cu gene lungi întocmaiȘi aceeași mamă… Continue reading Al cincilea anotimp

Pe străzile desculțe pășesc. Fâlfâie vântul ca aripa unui albatros căzut în tomberoane. Luna-i din letcon topit și după umărul meu încă se vede marea, verde ca mlaștina. Nu zăbovesc. Vreau să dansăm, Să ne-mbătăm cu gânduri poluante, roșu sec. Între copacii care zgârie galerii comerciale. Cu mâinile care au piele sub unghii. Cu buzele… Continue reading Iarna inimii

258 de dacă, mă iubește sau nu mă mai iubește, și-au înflorit grăbite păpădiile, din vorbe despre D-zeu cântând între diatomee. 258 de doruri, de bunica, singura mea rudă orfană. dor de viață care aprinde o lună plină. 258 de zile trecute și mă gândesc să-ți scriu o scrisoare din pieptul de colivie. dar scrisoarea… Continue reading 258

zboară… cu aripi din sticlă plânse, în noaptea caniculară, libelula albastră și luna plină-i topită pe o stea. zboară… și tot ce sunt azi e o apă adâncă.

se prea poate să fie târziu… orașul cu vuiet de vânt în catargele blocurilor plutitoare, e trist printre maluri de humă. căci el vine din când în gând, suflat dinspre colțurile străzii până departe, până n-a mai existat, ce-am visat. în bărcile pline cu inima goală doar târbocuri și prostovoale.