Bunicul era tractorist.
el treiera spicele cum îmi cutreiră gândurile,
cu dor și când e rodul copt.
Cel mai înalt om din lumea noastră de la Beiu
avea o femeie mică și bună ca maică-sa,
bună cât era tăcerea lui.
Bunicul era și pescar,
în plasele lui se prind încă peștii Teleormanului,
cu noaptea sclipind.
Nu stiu cat il iubeam eu, copil,
dar el m-ar fi furat de la părinți.
Bunicul era așa puternic încat nu îl durea să plângă,
iubea câmpul și pădurile, apele și caii.
râsul și linistea mea.
Îmi era dor de el ca de o vacanță de vară,
ca de o zi ploioasă,
ca de o nuntă la cort,
ca de o țuică de prune
și l-am căutat azi,
dar era dus sus, în dealul bisericii.