“Iubirea rabdă îndelung, iubirea se dăruie, ea nu invidiază, ea nu se trufește” Corienteni 13:1
Mă zbăteam în pieptul tău,
ca un iepure de câmp într-o capcană,
Nerăbdătoare să ne pierdem urma.
Muzica se oprise de mult timp,
dar era arsuzitoare.
Norii aliniați pe note,
făceau adevărată fiecare neîntamplare.
Părea c-aș avea ochii tăi verzi,
cu gene lungi întocmai
Și aceeași mamă cândva,
Când altoiam merii, cu zilele de mâine,
trăgându-ne de mână.
Era al cincilea anotimp și mă rugam,
sub ochii ăștia niciodată,
apusul să nu mai răsară.