Pe străzile desculțe pășesc. Fâlfâie vântul ca aripa unui albatros căzut în tomberoane. Luna-i din letcon topit și după umărul meu încă se vede marea, verde ca mlaștina. Nu zăbovesc. Vreau să dansăm, Să ne-mbătăm cu gânduri poluante, roșu sec. Între copacii care zgârie galerii comerciale. Cu mâinile care au piele sub unghii. Cu buzele care-ți desfac barba să-ți apere râsul. Să dansăm, să nu ne pierdem. Să iubim ca să nu-nghețăm în iarna inimii, noi și Hugo.