Category: Uncategorized

  pasul greu, cum să încalți pantoful corect zborul cel mai lin, cu aripile întinse genele îngenuncheate, somn de rândunele mâna ta, căutându-mă printre comori iubirea departe, o pasare care zboară invers fericirea, coboară în trepte spre liniștea vocalei.

liniştea, are un fel nesimţit de subtil de a ne aduce împreună, între copacii înţepeniţi în fier forjat, cu ochii albastru voroneţ ţintim ultima pasăre care pleacă spre ţările calde. împreună, chiar dacă nici nevoie n-avem unul de altul, cu vântul pe umeri, cu umerii goi, cu ochii albastru voroneţ în ferestre liniştea se aude aurind… Continue reading dacă ferestrele ar şopti… cuvinte parcă aurii

ne cheamă mijlocul lui octombrie în părăsire, dincolo de tot ce e fără-nţeles rămân uimită, simplă, eu în amintire e lume nouă, ceaţa se ridică aburindă povestea noastră nu-i piraterie. picură-n fântână plânsul meu straniu strigăt să te ţin de mână, într-o zi cu nebunie ş-un hambar de fericire.

de cate ori mă întreb ce inimă ai? şi cât de puțin doare? când bat crengile în fereastră şi nu sparg nici un geam de atâtea ori universul povestitor deschide o ușă prin care durerea e o nouă șansă prin care femeia ta e creaţă şi bărbatul meu are ochi nou-nouți albaștrii atunci aş vrea… Continue reading ****

aș fi vrut într-o zi să vorbim doi străini pe o bancă, să desfacem împreună portocala din geantă și să ne jucam de-a mama și de-a tata. toate astea dacă nu am fi uitat așa curând limbajul universal al copilăriei. îti amintești între ciulini și urzici cât de mult ne plăceau broboanele roșii din supărarea… Continue reading ***

e toamnă din nou a zecea oară, toamnă temătoare cu ploi infinite, în cer norii umflă penele păsărilor, pe pământ oamenii mişună printre cuvinte şi e tot toamnă ca şi atunci când te-am recunoscut. lacrimile tale uscate încă mă inundă ca apa prefăcută în vin. în cealaltă parte a lumii, la polul meu nord aştepţi… Continue reading **

în toamna arzându-ne verdele inimilor frunză cu frunză e povestea aceasta, povestea cea mai grea. grea ca o piatră care te trage în adâncuri, între coralii inimi tale şi limbile peștilor, între pietrele adevărului şi valuri de emoții. doare mustind a sinceritate, a suflet sângerând pe hârtie. şi dincolo de poezia poveştii, povestea poveștilor e… Continue reading dacă toamna nu-i doar un anotimp, parcă e timp pentru povestea poveștilor

  trandafiri veştejesc în buzele care nu vor să-mi vorbească făcându-ţi inima să bată sub pielea de crin. dacă nu-s cuvinte, nu e nici adio… e doar rătăcire de ani într-un fus orar, rătăcire de gânduri ruginind în câmp printre iarbă şi flori. eu cu freebra şi cu un copil în braţe alerg între două… Continue reading A doua scurtătură între dacă şi parcă

              mergând pe drum nu mai privi în jos, în josul paginii priveşte spre cerul verde de copaci înfloriţi cu păsări acolo unde ai putea întâlni mareea, flux şi reflux al dumnezeului în oameni.  

tremură sufletul de frig, între gânduri care călătoresc ca nebunele între prezent, trecut și viitor. fără hartă, într-o lume a pădurilor și a mlaștinilor. adevărul e că… fără dulcegării ca “te iubesc”, sacrific degeaba mersul pe jos până la cer și înapoi. fără rost bășicile tălpilor dor sub privirile tale. dor de mor, fluturii în… Continue reading Dacă n-ar fi că “te iubesc”